conţinutul paginii

Accidente eco

Spre deosebire de alte dimineţi, de data aceasta sunt foarte, foarte trist. Şi ştiu că numai voi, care împărtăşiţi cu mine aceeaşi dragoste pentru natură, o să-mi înţelegeţi pe deplin supărarea… Vă spun aşa, ca de la prieten la prieten…

Am aflat ieri că un tulcean iresponsabil, om în toată firea de altfel, nu a găsit ceva mai bun şi mai constructiv de făcut decât să taie aproape 100 de copaci din pădurea Letea. Şi nu orice copaci, ci salcâmi, ca ai noştri… Este adevărat că autorităţile nu au stat cu mâinile în sân şi deci nu va scăpa nepedepsit de lege, dar răul făcut nu se repară cu una – cu două.

Credeţi-mă că mi s-a rupt sufletul în mii de fărâmiţe când am auzit de barbaria aceasta.

Adică voi, nişte copii, aţi înţeles cât sunt copacii de importanţi, aţi venit şi aţi plantat cu mânuţele voastre mici şi iscusite, iar oamenii mari – care se presupune că sunt înţelepţi şi responsabili – iată ce au fost în stare să facă!

Şi cel mai mult mă miră că, fiind locuitor al Deltei Dunării – acolo unde se află pădurea Letea – ar fi trebuit să ştie şi să înţeleagă cât este de importantă această pădure, cea mai veche rezervaţie naturală din România.

Pădurea Letea este situată în partea de nord a Deltei Dunării, la est de comuna C. A. Rosetti, şi se întinde pe o suprafaţă de 2.825 de hectare. Zona strict protejată cuprinde doar o parte din suprafaţa totală a pădurii, parte ce a fost pusă sub ocrotire încă din anul 1930 şi devenită rezervaţie naturală începând cu 1938.

Pădurea s-a dezvoltat sub forma unor fâşii late (“hasmacuri”) în spaţiile dintre dunele de nisip.

Caracteristica pădurii o constituie abundenţa de plante căţărătoare: viţa sălbatică, hameiul, curpenul de pădure şi nu în ultimul rând liana greceasca (Periploca graeca), cea care dă pădurii un aspect mediteranean.

Totodată, aici au fost identificate peste 2.000 de specii de insecte, vipera de nisip (Vipera ursinii), vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) – care cuibăreşte aici, trei specii de şoim, corbul etc.

Toate aceste specii de plante şi animale, unele dintre ele foarte rare sau cu caracteristici deosebite au făcut ca această pădure să necesite o atenţie deosebită pentru conservarea şi păstrarea valorilor ei naturale. Doar unii oameni, ca cel despre care v-am povestit azi, nu a înţeles aceste lucruri atât de simple. Din păcate. Din păcate pentru natură.

Din păcate pentru noi toţi. Le vom da insa un exemplu, lui şi tuturor, plantand in continuare hectare multe de padure, impreuna cu voi, in fiecare primavara si toamna!

Vă îmbrăţişează şi vă iubeşte parcă şi mai tare, al vostru

Sâmburel

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *