conţinutul paginii

Category Archives: Voluntariat

Bună dimineaţa!

Uf, căldură mare, nu-i aşa? Prietenul meu Firicel nu prea se plânge, el este mai rezistent ca mine… În fine.

Voi ce mai faceţi voinicilor? Sunteţi bine, da?! Cred şi eu dacă sunteţi în vacanţă… Haideţi să va spun şi vouă ce mi-a mai povestit Firicel în serile în care stăm de vorbă, pe malul mării, la răcoare. V-am zis că el are o slăbiciune pentru delfini, nu-i aşa? Mi-a povestit că în largul nu ştiu cărui ocean din lumea asta, nu de mult, era o ambarcaţiune pe care se aflau doi oameni şi un câine. Şi cum navigau ei fără scop, doar de plăcere, cine credeţi că a început să „danseze” pe lângă ambarcaţiunea lor? Daaa, un delfiiiin… Şi ce credeţi voi că a făcut el? A sărit din apă şi repede-repede, preţ de o clipită, l-a pupat pe bot pe câinele curios care stătea la marginea bărcii. Ce drăguţ! Ce delfin prietenos! Firicel mi-a zis că aşa sunt toţi delfinii: frumoşi, prietenoşi şi mai ales inteligenţi. Am vrea sa fie tot timpul pe langa noi, nu-i asa!?

Dar când mă gândesc ce necazuri au delfinii din Marea Neagră… De exemplu, acum două luni, pe coasta Rusiei şi a Ucrainei de la Marea Neagră, vreme de câteva săptămâni, aproape zilnic apăreau delfini morţi. Unele rapoarte au făcut un trist bilanţ al delfinilor morţi: 300 şi poate chiar mai mult… Şi tot la Marea Neagră, dar de data aceasta la noi, în România, la Constanţa, tot în acea perioada, a eşuat o serie de cel puţin 20 de delfini. Care au şi murit, din păcate. Iar corpurile frumoaselor mamifere erau atât de deteriorate încât specialiştii nici nu au putut face teste de laborator pentru a stabili din ce cauze s-a întâmplat nenorocirea. Trist, nu-i aşa? Se pare, însă, că motivele tragediilor sunt pe de o parte braconierii, iar pe de alta poluarea extremă care există în Marea Neagră ca urmare a deversării masive de deşeuri şi a explorărilor marine pentru depozite de gaze naturale şi petrol, care afectează simţul de orientare al delfinilor. Prieteni dragi, haideţi să facem ceva pentru ei! Ne ajutaţi?

Proiectul „Adopta si tu un delfin!” a inceput cu dreptul in cateva gradinite din Bucuresti, iar atunci cand va intoarceti din vacanta, educatoarele voastre sigur va vor povesti despre initiativa noastra si despre cum puteti si voi lua parte la ea. Firicel nu-si mai incape in piele de bucurie si de drag de acest proiect care va salva prietenii lui din calea pericolelor ce-i pandesc.

Va vom mai povesti despre asta cand va intoarceti din vacanta! Promitem!

Cu toată dragostea,

Sâmburel şi Firicel

 

Eu sunt la mare

Bine v-am regăsit!

Eheheee, ştiu că vă luptaţi cu temperaturile acestea ridicate… Eu sunt la mare, unde e puţin mai bine, e mai răcoare. Şi nu sunt singur ! M-am întâlnit cu bunul meu prieten Firicel. Nu-l cunoaşteţi, nu-i aşa ? Atunci să vă spun câteva cuvinte despre el. Este o minunată perluţă care cândva a fost un firişor de nisip, dar care acolo, pe fundul oceanului în care a trăit, s-a transformat într-o aşa minunăţie. A avut o copilărie grozavă acolo, în lumea lui liniştită şi albastră, printre peşti, alge, corali şi câte şi mai câte alte frumuseţi subacvatice… Iar acum a venit să vă povestească vouă, prin mine, câtă nevoie de grija oamenilor are şi lumea lui.

Este atât de îngrijorat prietenul meu Firicel ! Este îngrijorat pentru că vede cu ochii lui cum dispar atâtea specii de plante şi vietăţi nu numai din apă dar şi din aer sau de pe pământ. Suferă bietul Firicel pentru fiecare dispariţie, căci toţi i-au fost prieteni buni.

Iar când prietenul meu îmi cere ajutorul, nu-i pot rezista ! Sigur-sigur i-l voi da ! Iar voi veţi fi alături de mine, nu-i aşa ?! Pentru că şi el, şi eu, şi voi, cu toţii avem nevoie de flora şi de fauna marină, valurile înspumate şi de nisipul plajelor…

Vedeţi voi, dragii mei, cum natura ne cere ajutorul din toate părţile ? Cum ne imploră să o protejăm ? Cum încearcă să ne înduplece să o salvăm? Vă daţi voi seama în ce situaţie gravă se află ?

Şi de n-ar fi prietenii aceştia ai mei, de prin lumea întreagă, nici n-am şti câte lucruri urate i se întâmpla mamei noastre, a tuturor, Natura…

Firicel mi-a promis că în serile care urmează o să-mi povestească despre lumea din care vine el, iar săptămâna viitoare o să vă împărtăşesc şi vouă. Promit !

Cu… căldură,

Sâmburel

 

Prietenul meu Firicel

Buna dimineata!

Dragii mei mici dar voinici ecologisti, zilele acestea petrecute la mare cu prietenul meu Firicel si mai cu seama ce mi-a povestit el, m-a cam pus pe ganduri. Cate probleme mai are si el, sarmanul, in lumea lui…

Mi-a povestit ca acolo, in adancurile marilor si oceanelor, cele mai mari tragedii le provoaca plasele de pescuit aruncate de oameni iresponsabili, din pescadoare. Aceste plase, abandonate in ape, nu se dezintegreaza, nu se autodistrug. Ele continua sa ramana in ape si sa faca ceea ce au fost menite sa faca. Adica sa pescuiasca. Si asta timp de decenii intregi dupa ce au fost abandonate. Aceste plase uitate in larg au facut zeci de mii de victime dintre vietuitoarele apelor.

De exemplu, cea mai lunga plasa de pescuit descoperita pana in prezent, in Puget Sound, Washington, avea o lungime de 96 de kilometri. Specialistii au estimat ca aceasta plasa a ucis in fiecare an circa 30.000 de mamifere marine, pesti sau pasari, pana sa fie scoasa la suprafata de un grup de voluntari. Aceste plase abandonate de pescadoare sunt practic niste veritabile cimitire subacvatice, in care, de-a lungul timpului, si-au pierdut viata mii de pesti, lei de mare, caracatite si chiar rechini. Si toti erau prietenii lui Firicel, va dati seama ?

Ei, dar bine ca exista voluntari ecologisti care ajuta la scoaterea unor astfel de capcane din adancuri ! Este adevarat ca ceea ce fac ei este… ca o picatura intr-un ocean, dar este mai mult decat nimic, cu mult mai mult decat indiferenta altora. Ganditi-va ca zeci sau sute de mii de plase exista in marile si oceanele lumii si cati prieteni de-ai lui Firicel ucid ele. Deci trebuie sa facem ceva, nu-i asa ?!

Cu aceeasi prietenie,

Samburel si Firicel