conţinutul paginii

Category Archives: 3. Ocrotirea animalelor

Vidra intregeste lantul trofic

Parcul-Natural-VacarestiParcul Natural Văcărești, veritabilă zonă umedă situată în sudul Bucureștiului, adăpostește, pe lângă numeroase specii de păsări, reptile, amfibieni și vegetație specifică, unul dintre cele mai valoroase mamifere din România: vidra (Litra Lutra), specie ocrotită atât de legislația românească cât și de cea internațională. Asociația Parcul Natural Văcărești dedică Ziua Internațională a Zonelor Umede, sărbătorită pe data de 02 febr. 2015, acestei minunate specii care supraviețuiește la Văcărești. Totodată, atrage atenția autorităților române că au obligația legală de a proteja această specie și de a-i asigura condiții optime de conservare.

Vidra_iarnaVidra (Lutra lutra) sau vidra europeană este un mamifer de dimensiuni medii care iubește apa curată, peștele și liniștea.Trăiește pe malul râurilor de munte și de deal, în stufărișul lacurilor și al bălților, pe ostroavele nisipoase ale Dunării, printre rădăcinile sălciilor, trestiilor și plaurilor din Delta Dunării. Vidra mai poate fi întâlnită chiar în București, la 10 min. de Piața Universității, în Parcul Natural Văcărești! Este o specie nocturnă care se hrănește în mare parte cu pește. Poate ajunge până la 15 kg greutate, iar ca lungime măsoară până spre un metru fără să-i calculăm coada, care are aproximativ 30 de cm.

În România, arealul vidrei s-a restrâns destul de mult în ultimele decenii. Motivele sunt variate și țin mai ales de înrăutățirea condițiilor de mediu: distrugerea habitatelor umede (îndiguiri) și transformarea lor în teren agricol, poluarea apelor cauzată de industria chimică, agricultură sau de lipsa stațiilor de epurare,  vânătoarea. Pentru aceste motive, vidra a devenit specie strict protejată necesitând condiții speciale de conservare.
În Parcul Natural Văcărești, vidra a fost fotografiată prima oară în anul 2013, în luna martie. O serie de fotografii realizate noaptea atestă prezența în Văcărești a unei familii de vidre alcătuită din doi adulți și trei pui.
O serie de alte observații realizate în zonă, de la acea dată, au adus noi dovezi cu privire la existența acestui mamifer. Prezența vidrei la Văcărești este o veste formidabilă! Ea indică faptul că la Văcărești s-a dezvoltat un ecosistem bogat și echilibrat care oferă posibilități de trai și de înmulțire unor mamifere pretențioase cum sunt vidrele. Astfel, prin prezența vidrei putem deduce calitatea bună a apei, existența din belșug a hranei (peștele) și, în general, un climat liniștit care îi oferă siguranță.

În România, vidra este specie prioritară care necesită un regim special de protecție. Este menționată în Anexa nr. III a OUG 57/2007 – Legea ariilor naturale protejate, anexă care menționează speciile pentru care este necesară desemnarea ariilor speciale de conservare și a ariilor de protecție specială avifaunistică. Totodată, vidra este protejată de legislația internațională fiind prezentă în anexa I a CITES (Convenția internațională asupra comerțului cu specii de floră si faună amenințate cu dispariția), Anexa nr. II  a Convenției de la Berna (Convenția pentru conservarea vieții și a habitatelor sălbatice din Europa) și Anexa nr. I a Convenției de la Bonn (Convenția privind conservarea speciilor de animale sălbatice migratoare).
Astfel, prezența vidrei la Văcărești reclamă instituirea de urgență a regimului de protecție în zonă. Normele de protecție aplicate pot întreține și dezvolta habitatul acestui mamifer ducând astfel la înmulțirea numărului de exemplare. Să nu uităm că zona, în lipsa regimului de protecție, este foarte expusă riscurilor de mediu: incendii, poluarea apelor, abandonarea deșeurilor, braconaj piscicol și vânătoare.
Reamintim autorităților române ca în anul 2014, luna iunie, Grupul de ințitativă pentru înființarea Parcului Natural Văcărești a depus la Ministerul Mediului dosarul de instituire al ariei protejate Parcul Natural Văcărești. Astfel, solicităm grăbirea procedurilor de protejare a zonei și organizarea unui management corespunzător care să permită traiul în bune condiții al acestei specii și al altora care trăiesc acolo.
Asociația Parcul Natural Văcărești a fost fondată de către reprezentanții Grupul de inițiativă pentru înfiintarea Parcului Natural Văcărești – Florin Stoican, Kogayon, Dan Bărbulescu, Asociația Salvați Dunărea și Delta, Cristian Lascu și Helmut Ignat, National Geographic România, cu scopul conservării și protejării primei arii naturale urbane din România. Mai multe detalii pe www.vacaresti.eu

Ziua Delfinilor

Mimi si MomoBuna dimineata copii!

Suntem noi, Samburel si Firicel. Astazi samtem invitati de catre Mimi si Momo la petrecere. E ziua lor, ziua delfinilor! Suntem tare incantati cu totii si abia asteptam sa sarbatorim, sa ne jucam, sa ne distram.

Delfinii sunt cele mai inteligente mamifere marine. Dupa cum ati invatat deja, ei traiesc in grupuri, in mari si in toate oceanele lumii dar se gasesc in mod special in Oceanul Atlantic si cel Pacific. Desi isi petrec foarte mult timp in ape, delfinii sunt nevoiti sa iasa la suprafata pentru a respira. Corpul lor este alunecos si are culoarea gri dar in Oceanul Pacific traiesc delfinii pestriti (patati) care se deosebesc de ceilalti datorita faptului ca au niste pete pe ei.
Delfinii sunt neobisnuit de prietenosi cu oamenii si sunt interesati de actiunile pe care acestia le fac. Oamenii de stiinta considera ca legatura dintre om si delfin poate creea o punte de comunicare intre noi si lumea de sub ape.

Despre prietenii nostri delfini

– Lungimea unui delfin la maturitate depaseste 1,2 metri dar poate fi si mai lung. Cantaresc intre 60 si 600 de kg.

– Delfinul are intre 12 si 200 de colti si nu isi pierde nici unul pe intreaga durata a vietii. Poate sari din apa si pana la 6 metri.

– Delfinii pot privi cu un ochi intr-o parte si in acelasi timp cu celalalt ochi privesc intr-o alta directie.

– Nu se sperie de furtuni deoarece le place foarte mult in marea agitata. Sunt foarte jucausi. Jocurile ocupa mult din timpul delfinilor.

Se hranesc, in deosebi noaptea, cu pesti si cu calmar. Isi folosesc sonarul pentru a descoperi pestii ascunsi in nisip. Delfinii sunt vanatori extraordinari. Pot sa survoleze chiar si apele putin adanci si pot ataca chiar si animalele care stau pe marginea apelor. Cand ataca in haita pastreaza liniste. Sunt iuti si agili. Cand vad mai multi pesti intr-un loc ii aduna in bancuri foarte restranse, dupa care inhata pestii unul cate unul.

Delfinii inoata repede ceea ce ii protejeaza de posibilii pradatori. Sunt foarte protectori unii cu ceilalti. In cazul in care sunt atacati de pradatori formeaza manunchiuri de mai multi delfini pentru a se putea apara mai bine. Cand o femela este pe cale sa nasca, pentru a o proteja, ceilalti delfini fac un zid in preajma ei, de jur in prejur.

Cel mai mare delfin se numeste Orca si i se mai spune balena ucigasa. Poate atinge 10 metri lungime dar si o greutate de circa 7 tone. Desi este atat de imensa, Orca poate atinge viteze de 45 km/h. Acesti delfini mai sunt numiti si “lupii marilor”. Se hranesc cu pinguini, pesti, lei de mare dar si cu alte vietati. Femelele conduc vanatoarea si ataca primele apoi masculii sunt cei care dau lovitura de gratie vanatului. Sunt adevarati ucigasi.

– Delfinii despica apele marilor si ale oceanelor cu o viteza de 2 metri pe secunda, ba chiar au uneori sprinturi de 10 metri pe secunda (adica inoata de 5 ori mai repede decat marii campioni olimpici).

– In timpul somnului,creierul delfinului este activ pe jumatate,deoarece respiratia nu este involuntara -ca la oameni-ci voluntara, adica delfinul ,,se gandeste” sa respire.

– Un amanunt important este acela ca fiecare delfin scoate sunete specifice doar lui, care nu seamana cu cele ale oricarui alt delfin. Este considerat unul dintre cele mai intelingente animale.

(sursa: www.descopera.net)


Mimi si Momo tocmai ne povesteau cu mandrie despre familia lor numeroasa. Saptamana viitoare ne-au invitat pe la ei, sa facem cunostinta cu parintii, unchii si matusile lor, dar mai ales cu verisorii cei nastrusnici. Prevad ca o sa fie distractie pe cinste. Dar pe langa toate astea, va spun sincer ca sunt tare fericit sa-i am ca prieteni. Sunt atat de calzi si frumosi, cu un suflet atat de curat si de deschis… exact ca si al vostru dragii mei. Eeei… cine se aseamana se aduna, nu-i asa!?

Va pupam! Samburel si Firicel

In vacanta…

Copil pe Delfin      Astazi vreau sa va povestesc despre week-end-ul petrecut la mare impreuna cu Firicel.

     Suntem tare bucurosi si mandri ca impreuna cu voi reusim si noi sa facem un mic bine prietenilor nostri delfinii. Sambata trecuta am navigat deci prêt de cateva ore in largul Marii Negre. A fost o experienta uimitoare pentru mine. Prima data pe apa si nu pe pamant… uau! Este intr-adevar uimitor de frumos arealul si mediul de viata marin. Pentru cateva clipe as fi vrut sa fiu si eu delfin si sa traiesc acolo in liniste, pace si armonie, apoi mi-am amintit cate pericole ii pandesc si pe ei la tot pasul.

   Trebuie sa facem in continuare eforturi si proiecte prin care sa le dam o mana de ajutor si sa-I salvam! Mimi si Momo cei doi noi prieteni ai mei delfini-prichindei, sora si frate, m-au insotit si m-au ghidat pana la locul unde mi-au aratat ca sunt amplasate plasele de pescuit marin. Am vazut cateva locuri in care mai trebuie sa asamblam aparate, stiti voi, din cele despre care am tot vorbit, care ii atentioneaza si ii tin la distant pe Mimi si Momo de pericole. Dar asta o sa facem in lunile ce urmeaza si chiar si la anul. Pana atunci, mi-au promis ca vor fi atenti, cu bagare de seama si nu se vor aventura in joaca lor in zone necunoscute.

Recapitulare (ca sa ne amintim, acum in vacanta, cand suntem un pic mai linistiti cateva dintre aspectele esentiale pe care trebuie sa le stie fiecare copil despre APA):

Lectia recapitulativa 1

Pamantul, ca planeta, prezinta mai multe straturi, care intra in constitutia lui.

Toate aceste invelisuri se influenteaza reciproc. Apa este unul dintre ele si ea este prezenta atat in aer, in pamant cat si in corpul tuturor vietuitoarelor. Hidrosfera, adica totalitatea apelor de pe glob, ocupa 71% din suprafata totala a globului, incluzand oceanele, marile, lacurile, raurile, apele subterane, ploile, ghetarii.

La nivel mondial se inregistreaza o cerere crescuta de apa, datorita cresterii populaţiei globului si dezvoltarii economice. La nivel planetar, resursele de apa sunt insa limitate, de aceea se impune gospodarirea ei cu multa grija şi acordarea unei importante deosebite asigurarii unei bune calitati a apei.

Apa, sub multiplele ei forme, reprezinta deci unul dintre cele mai importante elemente ale existenței noastre si a planetei in general, atat prin utilizarea ei directa de catre om, cat si pentru activitatea normala a vietuitoarelor planetei pentru ca este indispensabila supravietuirii. Omul a folosit apa in diferite scopuri, incă din cele mai vechi timpuri. La început a folosit apa izvoarelor, paraielor, raurilor pentru a o bea, pentru a se spala, pentru a-şi prepara hrana; cu timpul a folosit apa pentru transport si ulterior, puterea apei a folosit-o la morile cu apa, ca mai tarziu, sa o foloseasca la marile hidrocentrale.

Apa i-a dat omului si resurse de hrana: alge, peşti, mamifere acvatice, pescuitul find una din primele îndeletniciri ale omului primitiv.

Pentru o planeta sanatoasa trebuie sa avem grija de apa si de vietuitoarele pentru care ea reprezinta un mediu de viata direct.

Pentru ca daca noi o sa avem grija de ea, apa ne va ramane prietena si ne va ajuta sa traim frumos si sanatos in continuare, asa cum a facut-o pana acum, de milenii.

Ne auzim si saptamanile viitoare cu noi lectii recapitulative!

Pe curand dragii mei! Spor la joaca!

Soare, mare, vara, cultura generala

 

Parinti de Delfini.

 tursiopi-1340199306

Bine v-am regăsit dragii mei prieteni!

 

Eu sunt la mare, unde m-am întâlnit cu bunul nostru prieten Firicel pentru a pune la punct ultimele detalii privitoare la proiectul „Adoptă un delfin!”

 

Pe Firicel  il cunoaşteţi, nu-i aşa? Pentru toţi cei care nu aţi făcut încă cunostinţă, să vă spun câteva cuvinte despre el. Este o minunată perluţă care cândva a fost un firişor de nisip, dar care acolo, pe fundul oceanului în care a trăit, s-a transformat într-o aşa minunăţie. A avut o copilărie grozavă acolo, în lumea lui liniştită şi albastră, printre peşti, alge, corali şi câte şi mai câte alte frumuseţi subacvatice… Iar acum a venit să vă povestească vouă, prin mine, câtă nevoie de grija oamenilor are şi lumea lui. Este atât de îngrijorat prietenul meu Firicel ! Este îngrijorat pentru că vede cu ochii lui cum dispar atâtea specii de plante şi vietăţi nu numai din apă dar şi din aer sau de pe pământ. Suferă bietul Firicel pentru fiecare dispariţie, căci toţi i-au fost prieteni buni.

 

Iar când prietenul meu îmi cere ajutorul, nu-i pot rezista! Sigur-sigur i-l voi da! Iar voi veţi fi alături de mine, nu-i aşa?! Pentru că şi el, şi eu, şi voi, cu toţii avem nevoie de flora şi de fauna marină, valurile înspumate şi de nisipul atât de fin al plajelor… Vedeţi voi, dragii mei, cum natura ne cere ajutorul din toate părţile ? Cum ne imploră să o protejăm ? Cum încearcă să ne înduplece să o salvăm? Vă daţi voi seama în ce situaţie gravă se află ?

 

Şi de n-aţi fi prietenii mei buni şi de nădejde, şi de n-am pune sufletul şi mâna să ajutăm, noi şi lumea întreagă, lucruri foarte urâte i s-ar putea întâmpla mamei noastre, a tuturor, Natura…

 

Firicel mi-a promis că se va ocupa îndeaproape de toate detaliile tehnice ale proiectului nostru si in serile care urmează o să-mi povestească despre lumea din care vine el, şi despre rezultatele initiativei noastre! Pană atunci, pentru voi special, o frumoasă lecţie de biologie (si despre prietenii nostri delfinii, desigur) un picuţ mai jos. Ii vom salva pe toţi, sunt sigur!!!

 

Cu… căldură, al vostru apropiat prieten

 

Sâmburel

 

Mamifere marine

 

   Mamiferele sunt vertebrate superioare, homeoterme, in general protejate de blana, cu encefalul mult dezvoltat si reflexe rapide. Nasc pui vii, bine dezvoltati pe care ii hranesc cu lapte. Adaptate la diverse conditii de mediu si regimuri de hrana, mamiferele au o infatisare foarte variata, mai ales in ceea ce priveste dimensiunile corpului, forma si marimea relativa a capului, trunchiului, membrelor si cozii. Mediul acvatic a impus mamiferelor un corp in forma de torpila sau pisciform si membre transformate in palete inotatoare.

 

   In Marea Neagra sunt mentionate patru specii de mamifere marine: foca sihastru (Monachus monachus), marsuinul (Phocoena phocoena relicta), afalinul (Tursiops truncatus ponticus) si delfinul comun (Delphinus delphis ponticus), care apartin grupelor taxonomice Pinnipedia, fam. Phocidae si Cetacea (Odontoceti), fam. Phoconidae si Delphinidae.
La tarmul romanesc, au fost semnalate in trecut, toate cele patru specii. In prezent insa, foca este disparuta din dreptul litoralului nostru. Semnalari ocazionale mentioneaza aceasta specie in unele zone situate in fata coastelor romanesti, insa necesitatile ecologice deosebite ale focii ca si faptul ca sudul litoralului nostru este intens antropizat, fac ca prezenta ei sa fie exclusa.

 

1 Foca sihastru (Monachus monachus)

Larg raspandite in Marea Neagra si cele trei specii de cetacee au cunoscut un declin drastic, in ultimele decenii ale secolului  XX. Acesta s-a datorat impactului generalizat asupra resurselor trofice si a mediului marin in general, alaturi de vanarea directa, in ciuda conventiilor internationale existente, pe care unele dintre statele riverane Marii Negre nu le-au ratificat. La ora actuala numarul cetaceelor pontice este estimat la cateva zeci de mii de exemplare. S-a constatat si modificarea raportului numeric al celor trei specii din Marea Neagra, delfinul comun a dominat ca numar pana la inceputul anilor ’60 ai secolului trecut, cand a fost inlocuit de marsuin, ajungandu-se ca in ultimii ani, sa se constate ca  specia Tursiops truncatus este cel mai bine reprezentata.

 

2 Marsuinul (Phocoena phocoena)

3Afalinul (Tursiops truncatus)

Untitled-1Delfinul comun (Delphinus delphis)

  

Pinnipedia. Pinipedele sunt mamifere adaptate la viata marina, amfibie, provenite din carnivore; membrele sunt transformate in lopeti, parul este scurt si foarte des, capul mic, iar corpul alungit, fusiform.

 

   Phocidae. In aceasta familie sunt cuprinse focile propriu-zise, care au membrele posterioare atrofiate si indreptate inapoi, pe pamant se tarasc sau sar, utilizand musculatura corpului si sprijinindu-se numai pe membrele anterioare. Monachus monachus este singurul reprezentant al acestei grupe in Marea Neagra.

 

 Foca sihastru (Monachus monachus). Alte denumiri: foca calugar, foca cu burta alba sau vaca de mare (numele speciei vine de la felul in care arata foca, care pare, ca poarta rasa unui calugar). Este una din cele mai mari foci din lume, avand o lungime a corpului de 2-3 m si o greutate de peste 250 kg (femela este mai mica decat masculul). Are botul scurt, cu mustati lungi, ochii relativ mari, de culoare inchisa, iar urechile sunt mici, ascunse in blana si fara pavilion vizibil. Sub piele are un strat de grasime  de 5 cm, care ajuta la mentinerea temperaturii interne. Corpul este acoperit de o blana foarte densa, alcatuita din peri scurti si elastici de culoare brun-cenusie pe spate si mai deschisa pe abdomen, pe care de regula, se gasesc pete albe-galbui. Spatele si partile laterale ale corpului au reflexe de un verde-oliv spre cenusiu. Cu cat animalul avanseaza in varsta, culoarea generala a blanii devine gri-argintie.

 

Untitled-1

Maturitatea sexuala este atinsa de femele la varsta de 3-4 ani si de masculi la 5-6 ani. Un singur mascul se imperecheaza cu mai multe femele, fara sa existe un sezon specific pentru aceasta. Femela naste in pesterile izolate de la tarmurile marii, un singur pui, foarte rar doi, de regula la 2 ani, dupa o perioada de gestatie de 10 luni. La nastere puii de foca masoara 80-100 cm si cantaresc 15-18 kg, au corpul acoperit cu un par mai lung (care este inlocuit la varsta de 2 luni), inchis la culoare (negru sau brun) si cu o pata mare alb-galbuie, neregulata, pe abdomen. Foca isi a

lapteaza progenitura cu un lapte foarte bogat in grasimi timp de 3-4 luni, dupa care acesta incepe sa se hraneasca cu peste. Din cand in cand (la 9-17 ore), femelele isi parasesc puii pentru a se hrani. Puii se nasc pe tot parcursul anului si au o rata de supravietuire de sub 50%.
In medie foca sihastru traieste 20 de ani.

Untitled-1

 

Percepute ca si concurenti pentru aceiasi sursa de hrana, focile sihastru au fost omorate deliberat de catre pescari. Alte motive pentru declinul speciei sunt distrugerea habitatului, poluarea si epuizarea resurselor de peste cu care se hraneste. Acum foca sihastru este considerata o specie pe cale de disparitie. Se estimeaza ca mai traiesc intre 350-600 de exemplare.
Multi specialisti considera ca Monachus monachus nu are viitor in Marea Neagra din cauza faptului ca tarmurile acesteia sunt prea populate. Ei spera totusi, ca tarmul Anatoliei (Turcia), care are numeroase pesteri pustii si grote submarine, ar putea constitui refugiul ultimelor foci sihastru din Marea Neagra.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Tetrapoda, Clasa Mammalia, Subclasa Theria, Ordinul Carnivora, Subordinul Caniformia, Infraordinul Pinnipedia, Familia Phocidae, Genul Monachus.

   Cetacea (Odontoceti). Cetaceele sunt mamifere adaptate complet la viata acvatica. Corpul lor este pisciform; membrele anterioare sunt transformate in lopeti; au o coada musculoasa, latita asezata in plan orizontal, majoritatea lor au o inotatoare dorsala lipsita de schelet osos, iar pielea este lipsita de par. Odontocetele (cetaceele cu dinti) au craniul asimetric, partea dreapta fiind mai mare; membrele sunt pentadactile; in gura se gasesc totdeauna dinti, uneori numai 2 sau 4, alungiti, de cele mai multe ori insa exista numerosi dinti, la delfinul comun ajungand pana la 260. Au o singura deschidere nazala exterioara; nu au nervi olfactivi.

   Phoconidae. Cetacee cu rostrul scurt, dintii comprimati lateral si cu varfurile crenelate; primele 3-6 vertebre cervicale sunt sudate. Phocoena phocoena este o specie inca destul de numeroasa in Marea Neagra.

Marsuinul (Phocoena phocoena).  Marsuinul (focena sau porcul de mare) este cel mai mic cetaceu din Marea Neagra.

   Este un animal sociabil care traieste in grupuri mici de 2-5 exemplare, reuninduse uneori in grupuri mai numeroase pentru hranire sau migratie.
Corpul marsuinului este fusiform, mai gros in zona pieptului. Lungimea subspeciei “relicta” din Marea Neagra este de 1,35-1,6 m (spre deosebire de marsuinii din Atlantic, a caror talie atinge frecvent 1,8 m). Greutatea medie a marsuinului din bazinul pontic este de circa 40 kg, greutatea maxima atingand 65 kg. Femelele sunt mai mari decat masculii. Botul este oarecum obtuz, iar ochii sunt mici si dispusi lateral. Pe fiecare maxilar are un numar de circa 50 de dinti, in general latiti catre varf. Are 4 aripioare inotatoare, din care 2 pectorale, una dorsala triunghiulara si prea putin recurbata si una codala, relativ mica in raport cu marimea corpului.
Culoarea variaza de la negru-cenusiu lucitor pe spate, la alb-gri pe abdomen. Pe flancuri aceste culori se intrepatrund cu neregularitate.

   Ating maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani. Imperecherea incepe in luna iulie si dureaza pana in octombrie. Perioada de gestatie este de 10,5 luni iar lungimea puiului la nastere variaza intre 60 si 80 cm. Este alaptat pana la 4-6 luni, dupa care incepe sa consume peste alaturi de exemplarele mature.
Longevitatea este estimata, obisnuit la 8-12 ani, rar pana la 15-16 ani.
Marsuinii sunt ihtiobentofagi, hranindu-se cu pesti si nevertebrate (cambula, calcan, guvizi, aterina, gasteropode etc.). Se scufunda dupa hrana, in general pana la adancimea de 20 m.

   Marsuinii din Marea Neagra fac incursiuni primavara in Marea Azov si in Marea Marmara de unde revin in septembrie. In noiembrie si decembrie sunt intalniti in dreptul gurilor Dunarii. Grupuri razlete de marsuini sunt intalnite la sud de Constanta pana la Costinesti la adancimi reduse in apropierea litoralului. Uneori intra in porturile Constanta, Mangalia si Midia.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Tetrapoda, Clasa Mammalia, Subclasa Theria, Ordinul Cetartiodactyla, Subordinul Cetancodonta, Infraordinul Cetacea, Suprafamilia Odontoceti, Familia Phoconidae, Genul Phocoena.

   Delphinidae. Este familia cu cele mai numeroase specii de cetacee. Au primele doua vertebre sudate, botul mult mai lung decat neurocraniul si un numar de dinti foarte mare, simpli, mici, asemanatori si egali. Din aceasta grupa in Marea Neagra: Tursiops truncatus si Delphinus delphis.

 Afalinul (Tursiops truncatus). Afalinul (delfinul cu bot ca de sticla sau delfinul cu bot gros) este probabil cel mai cunoscut cetaceu din cauza raspandirii lui, in rezervatiile marine si centrele de cercetare, aceasta specie fiind foarte flexibila in comportament.

    Este un delfin relativ robust, de obicei avand un rostru scurt si butucanos (de aici si denumirea englezeasca de “bottlenose” – delfin cu nasul ca o sticla), cu maxilarul inferior mai lung decat cel superior. Pe fiecare maxilar se afla 40-52 de dinti tronconici si bine ascutiti. Afalinul (ca si delfinii albi) are o mai mare mobilitate cervicala, fata de oricare alt delfin, pentru ca 5 din cele 7 vertebre ale gatului nu sunt sudate. Inotatoarea dorsala este inalta si curbata aflandu-se aproape de mijlocul spinarii. Lobii inotatoarei codale sunt lati si curbati avand o crestatura mediana adanca. Aripioarele laterale sunt de marime mijlocie si ascutite.
Lungimea corpului este cuprinsa intre 2,5-3,8 m la masculi si 2,3-3,2 m la femele. Greutatea exemplarelor mature variaza intre 136 si 635 kg. Subspecia “ponticus” din Marea Neagra are dimensiuni si greutati mai reduse (1,9-2,5 m si 150-200 kg exceptional 400 kg).
Culoarea acestui delfin variaza considerabil, dar in general este de la brun cenusiu inchis, spre negru, cu reflexe violacee pe spate, pana la cenusiu deschis, aproape alb, pe burta. Capul si botul sunt, de obicei, mai inchise la culoare. Deasupra ochilor are cate o pata cenusie, rotunda.
Viteza pe care o ating este de 28-33 km/h. Pot ramane in imersiune 15 minute, timp in care isi reduc pana la jumatate viteza ritmului cardiac.  Se orienteaza prin ecolocatie (emit ultrasunete la fel ca liliecii). Pot vedea in apa pana la o distanta de 2 m. Ii lipseste simtul mirosului, compensat de un simt tactil deosebit de sensibil, datorita receptorilor din piele.

   Maturitatea sexuala variaza in functie de populatie, fiind cuprinsa la masculi intre 9-14 ani si la femele intre 5-13 ani. Perioada de gestatie este de 12 luni. La nastere puii cantaresc intre 14-20 kg si au o lungime cuprinsa intre 80-140 cm. Nasterea poate avea loc in tot timpul anului, cu perioade de apogeu, in unele zone, in timpul primaverii. Puii sunt alaptati pana la varsta de 18-20 de luni si stau cu mamele lor pana la trei ani, invatind sa prinda peste, precum si alte lucruri importante.
Durata de viata este de circa 40-45 de ani la masculi si 50 de ani la femele.
Afalinul se hraneste cu peste, calamari crustacee. Comportamentul de hranire este divers, mergand de la coordonarea mai multor indivizi in efortul de a prinde prada, hranire asociata cu pescuitul uman si pana la a urmari individual pestele, in bancurile de pe fundurile apelor. Un delfin adult poate consuma intre 8-15 kg de peste zilnic.

   Delfinul Tursiops este raspandit in apele oceanelor si marilor tropicale si temperate, absent doar de la paralelele 45° spre poli in ambele emisfere.
Se pare ca exista doua ecotipuri ale speciei: o forma de coasta si o forma de larg, in unele arii avand zonele de habitat limitate, iar in altele fiind migratori, in general ajungand foarte departe. Densitatea populatiilor pare sa fie mai mare langa tarmuri. Sunt frecvent vazuti in porturi, lagune, estuare si gurile de varsare ale unor rauri.
Marimea grupurilor este de obicei mai mica de 20 de indivizi in apropierea tarmului, dar in larg au fost vazute grupuri de mai multe sute de exemplare.
In zona litoralului romanesc cel mai frecvent a fost intalnit in zona Gura Portitei, pe adancimi cuprinse intre 35-45 m si in zona lacului Techirghiol pe adancimi cuprinse intre 30-40 m. Primavara se apropie foarte mult de tarm, intrand uneori dupa hrana in incinta portului Midia.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Tetrapoda, Clasa Mammalia, Subclasa Theria, Ordinul Cetartiodactyla, Subordinul Cetancodonta, Infraordinul Cetacea, Suprafamilia Odontoceti, Familia Delphinidae, Genul Tursiops.

Delfinul comun (Delphinus delphis). Delfinul comun traieste in toate apele marine, temperate si tropicale. Este intalnit de obicei in zonele de larg, in grupuri numeroase. In Marea Neagra este prezent in apele teritoriale romanesti tot timpul anului. Grupuri de 10-15 indivizi, cupluri sau exemplare izolate se apropie de coasta mai ales vara, in luna august.

   Aceasta specie are corpul suplu cu lungimea de 1,8-2,6 m si o greutate de la 75 kg pana la 135 kg. Subspecia “ponticus” din Marea Neagra atinge o lungime de 1,5-1,8 m si o greutate de 55 kg, exceptional 100 kg. Inotatoarea dorsala este triunghiular-curbata, ascutita si localizata in mijlocul spatelui, neagra spre gri-deschis cu marginea mai inchisa. Inotatoarele pectorale sunt lungi si subtiri si usor curbate sau ascutite. Inotatoarea codala este ascutita la varfuri cu o mica crestatura in centru.
Modelul coloristic al delfinilor este cel mai complex intalnit la cetacee. Spatele este gri inchis spre negru, de la varful capului spre coada inchizandu-se intr-un V pe ambele parti sub inotatoarea dorsala. Partile laterale sunt gri-deschis spre coada si galben-bronz de la inotatoarea dorsala spre cap, formand un model de clepsidra. Abdomenul este alb. In jurul ochilor se gasesc cercuri de culoare inchisa legate intre  ele printr-o linie neagra care traverseaza capul prin spatele rostrului si o alta dunga de la falci pana la inotatoare.
Strabate distante considerabile (270-370 km in 48 ore), deplasandu-se cu o viteza obisnuita de 9-12 km/ora, dar poate atinge si viteze maxime de 50-60 km/ora.

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMATII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):
Conf. univ. dr. MARIUS SKOLKA
– RAPORT DE CERCETARE nr. 880/2004, EVALUAREA BIODIVERSITATII DOBROGEI, UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA;
MITICA GEORGESCU
– MAMIFERELE SALBATICE DIN ROMANIA, EDITURA ALBATROS, Bucuresti, 1989.
Z. FEIDER, AL. V. GROSSU, ST. GYURKO, V. POP
– ZOOLOGIA VERTEBRATELOR, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, Bucuresti, 1964;
TRAIAN CEUCA, NICULAI VALENCIUC, ALEXANDRINA POPESCU
– ZOOLOGIA VERTEBRATELOR, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, Bucuresti, 1983;
VASILE IONESCU
– VERTEBRATELE DIN ROMANIA, EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA, Bucuresti, 1968;

http://ecomareaneagra.wordpress.com