conţinutul paginii

Category Archives: Poluarea apei

Luptă pentru salvarea Planetei

Bună dimineaţa!

Dragii mei, voi ştiţi deja că eu sunt tot timpul atent la ceea ce se întâmplă cu natura, cu mediul! Că citesc, ascult, mă informez, transmit şi discut. Iar tot ce aflu vă spun şi vouă, pentru că îmi sunteţi buni şi de nădejde prieteni şi aliaţi în lupta pentru salvarea Planetei. Haideţi să vă spun ultima veste!

Ţineţi minte că săptămâna trecută vorbeam despre cum au fost şi continuă să fie distruse pădurile în lume? De data asta, din nefericire, vă voi spune cum, în prezent, de un an de zile, sunt distruse alte păduri din ţara noastră! Şi nu doar atât. După ce că ne confruntăm cu o secetă fără precedent, mai sunt distruse şi albiile unor râuri (Capra, Buda şi Otic din judeţul Argeş), debitele acestora fiind dramatic diminuate. Toate acestea se întâmplă în Munţii Carpaţi, mai precis în Munţii Făgăraş, scopul fiind construirea unor microhidrocentrale.

Mii de cetăţeni, mai multe organizaţii de pescari dar şi ecologiştii Coaliţiei pentru Mediu din România au tras în permanenţă semnale de alarmă. Ba chiar au trimis şi scrisori către Ministerul Mediului, pentru că în acest caz avem de-a face cu abuzuri şi încălcări grave ale legii. Cu toate acestea, defrişările şi lucrările de captare şi modificare a cursurilor râurilor continuă nestingherite, sfidând legea şi distrugând ireversibil una dintre puţinele zone din România rămase neatinsă. Ce păcat… „O dată distrusă, biodiversitatea nu mai poate fi recuperată nici cu 1 milion de euro”, scria într-un articol publicat anul trecut în presa franceză, cu referire la ceea ce se întâmplă la noi.

Această afirmaţie ar fi trebuit să pună pe gânduri autorităţile din ţara noastră. Şi nu numai pe gânduri ci mai degrabă pe fapte! Pentru că altfel, viitorul acestei ţări, viitorul acestei lumi este mai mult decât ameninţat. Este practic condamnat la dispariţie. Eu zic să ne mobilizăm, să ne alăturăm şi noi să sustinem natura, chiar dacă suntem mici şi s-ar putea crede că glasul nostru nu se aude. Dar nici să tăcem nu se poate, pentru că noi nu suntem indiferenţi la aşa ceva şi pentru că chiar ne pasă! Şi ne priveşte pe noi! Şi viitorul care se află în faţa noastră! Sunteţi de acord cu mine?

Al vostru prieten,

Sâmburel

 

“România, o ţară aproape defrişată”

Bine v-am regăsit, dragii mei!

De data aceasta nu am să vă mai fac rezumatul celor aflate de mine în timpul care s-a scurs de la ultima noastră „întâlnire”. Am să vă dau, însă, spre lectură, un articol scris de un cititor al site-ului Ziare.com şi postat pe acesta. Este mai elocvent decât ce v-aş putea eu povesti. Citiţi-l impreună cu părinţii voştri care vă vor explica pe inţelesul vostru unele amănunte! E bine şi folositor săştiţi in ce mare şi frumos angrenaj şi ţel ne-am implicat cu toţii – acela de a salva, proteja şi da nastere pădurilor de maine ale Romaniei!

România, o ţară aproape defrişată

Botanistul Emil Pop aprecia că, la începutul istoriei noastre, pământul românesc era acoperit în proporţie de 70% cu păduri.Pădurea era sursă de energie a strămoşilor, era materia primă pentru arme şi locuinţe, era locul unde îşi găseau vânatul şi era cetatea de nepătruns în care se ascundeau ei înşişi, când se anunţau năvălitorii.

Un stejar de 800 de ani

Pe columna lui Traian, de la Roma, se vede cum luptau dacii în codri sau în apropierea lor. Documentele vremii consemnează, că, până când însuşi împăratul a venit cu oştile sale să ocupe Dacia, alţi generali ori n-au îndrăznit să se avânte într-un ţinut păduros (C. Scribonius Curio), ori au îndrăznit, dar şi-au plătit îndrăzneala cu viaţa (Cornelius Fuscus). Printr-un miracol al naturii, pământul românesc îi este propice copacului, iar acesta, încă de la începutul începutului, s-a dezvoltat în voie, fără să-i ameninţe cineva existenţa. Aşa se explică, poate, faptul că, în anul 1956, a fost descoperit în apropierea Bucureştiului (la Ghergani), un stejar vechi de 800 de ani. Doborât de furtună, stejarul a fost tăiat şi, la clasica numărătoare a “inelelor”, s-a constatat venerabila vârstă.

Tot în ţara noastră există un unicat, cu care merită să ne mai fălim o dată în The Guinness Book: în apropierea Govorei, biserica veche a mânăstirii “Dintr-un lemn” a fost construită, în întregime, din lemnul unui singur stejar.

Codrul e frate cu românul, dar românul nu prea e frate cu el

Pădurile noastre uimeau călătorii în Evul Mediu. Un italian consemna în jurnalul său că Ţara Românească poate fi străbătută în întregime “de la vârf de munte şi până la Dunăre”, numai prin codru. Mărturii simbolice ale vechilor păduri ne-au rămas în toponimice precum Teleormanul (iniţial Deleorman) adică, în limba cumană, “pădurea nebună” sau “Codrul Vlăsiei” (dispărut demult) şi, bineînţeles, Transilvania. Intuind rolul pădurii în peisajul românesc, poetul a inventat inspirata sintagmă “codrul, frate cu românul”, fără să bage de seamă că, începând cam de pe la a doua parte a Evului Mediu, românul a intrat zdravăn cu toporul în acest frate al său.

Primele rânduieli oficiale …

Odată începutul făcut, porneşte distrugerea sistematică a pădurilor în perioada fanariotă, şi continuă nestingherită, mai ales când apar primele gatere acţionate cu aburi şi fierăstraie mecanice, împinse prin puterea apei. Pentru bucureşteni, este interesantă denumirea lacului Herăstrău, unde a funcţionat până foarte târziu un “fierăstrău”, acţionat de apele râului Colentina. Era o mică fabrică de cherestea şi dovedea că, în jurul Bucureştiului, încă mai erau păduri valoroase.
Autorităţile au sesizat – ca şi astăzi, de altfel – cu mare întârziere că trebuie să întreprindă ceva. Primele rânduieli oficiale privind exploatarea şi păstrarea pădurii apar în ultima parte a secolului XVIII-lea. Ele datează din anul 1781 în Muntenia, anul 1792 în Moldova, 1786 în Bucovina şi 1781 în Transilvania. Modul aproape concomitent în care au acţionat autorităţile tuturor zonelor dovedeşte atât amploarea pericolului de distrugere a pădurilor, cât şi îngrijorarea administraţiilor.
“Valea cea mare a Bistriţei se vede stârpită de lemne”

Reglementările n-au putut obţine efecte spectaculoase, dar, au creat măcar o evidenţă. Datorită evidenţei, aflăm că, în anul 1867, funcţionau în România 608 “fierăstraie”, capabile să producă fiecare câte 40 de scânduri pe zi. Pentru ce atâtea scânduri? Pentru uz propriu, dar, în mare măsură, pentru export, întrucât doi factori au contribuit hotărâtor la distrugerea pădurilor: defrişarea şi exportul.

Defrişarea urma să creeze păşunile necesare vitelor şi se realiza printr-un procedeu în faţa căruia astăzi te cruceşti: incendiul provocat. Se dădea foc la păduri, într-o veselie.

Cu privire la export, merită citată constatarea profesorului K. Mihalik de Hodocin, de la Academia Mihăileană din Iaşi, ortografiată după cum urmează: “Prin exportaţie a lemnului, prin numeroasele şi peste analoghie ferestrei, toată Valea cea mare a Bistriţei cu a ei lăturalnice Văi, se vede stârpită de lemne”.

Exportul de cherestea a continuat cu şi mai multă râvnă în secolul XX. Statisticile arată că, în perioada interbelică, ponderea exporturilor româneşti se focaliza pe cereale, petrol şi cherestea.
După război, o bună parte din despăgubirile datorate de România, urmare armistiţiului, au fost efectuate în cherestea. Astfel, URSS, una din cele mai împădurite ţări ale lumii, defrişa sărăcitele noastre păduri, ca să-şi menajeze propria Siberie.

Ultima lovitură primită de codru a venit după 1990. Nu trebuie să fii mare specialist, ca să-ţi dai seama că tăierea pădurilor este una din cele mai profitabile afaceri pentru orice SRL.
Cheresteaua ia drumul portului Constanţa, pentru că nicăieri evazionismul nu este mai înfloritor decât în port. Ce se întâmplă mai departe, nu ştie nimeni, întrucât paradisurile fiscale îşi păstrează totdeauna anonimatul.

Ministerul Mediului ce poate face? (…) N-am văzut încă la TV o pădure tânără, plantată … pentru generaţiile ce vor urma (…)”

Ba da, păduri tinere au început să apară! Ale noastre şi ale altor câţiva voluntari „verzi”!

Odată cu luna septembrie incepem pregătirile pentru plantările din această toamnă – intrebaţi educatorii şi invăţătorii voştri cum vă puteţi inscrie şi implica in proiect! Vă astept!

Cu drag,

Sâmburel

Concursul Naţional “Creează-ţi Mediul”

Creeaza-ti-Mediul4

      “Concursul s-a desfășurat, timp de patru zile la Slatina, fiind găzduit de Palatul Copiilor şi Elevilor „Adrian Băran” și Colegiul Naţional Agricol „Carol I”. La competiție au participat peste 95 de elevi din judeţele Olt, Bacău, Bistriţa Năsăud, Cluj, Dolj, Dâmboviţa, Mehedinţi, Prahova, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Teleorman, Călăraşi, Braşov, Ialomiţa, Satu Mare, Hunedoara şi din municipiul Bucureşti.

     Copiii s-au împărțit în echipaje de câte cinci și au avut de realizat o prezentare în format electronic referitoare la cele mai poluate zone de pe glob, fiecare însoțită de imagini.

     Juriul, format din doi reprezentanţi ai Palatului Naţional al Copiilor Bucureşti şi câte un profesor din judeţele Constanţa, Botoşani şi Covasna, a evaluat echipele participante în ceea ce priveşte creativitatea, exprimarea plastică originală, bogăţia limbajului vizual plastic, creativitatea în conceperea unui mesaj centrat pe temele studiate, capacitatea de stilizare – transformare în semn artistic a mesajului, originalitate în crearea produsului artistic şi relaţionarea mesajului cu subiectul dat şi relevanţa acestuia.

     La final au fost declarate câştigătoare echipele din Dâmboviţa, municipiul Bucureşti şi Buzău, în timp ce elevii din Olt, Teleorman, Dolj şi Vâlcea au primit menţiuni. Elevii câştigătorii au fost recompensați de Ministerului Educaţiei Naţionale cu premii și au primit din partea Holcim Romania 15 premii constând în biciclete, telescoape, microscoape, role și zmee. Concursul Național “Creează-ți mediul!” face parte din parteneriatul încheiat, încă de acum nouă ani, între Holcim România și Ministerul Educației Naționale.”(Sursa:http://www.romaniapozitiva.ro)

Un exemplu frumos! O vacanta frumoasa in continuare!

Cu drag, Samburel

 

 

 

8 explicatii pentru care ar trebui sa te implici

Copiii inverzesc Romania!

Stim cu totii, ca de-a lungul timpului din diverse motive am taiat padurile. Reuseam insa sa mentinem un echilibru strans intre defrisare si plantare, astfel incat nu se simteau atat de drastic (cum se simt in zilele noastre) consecintele acestor taieri.

De aproape 10 ani am inclinat ingrijorator de mult talerul balanetei, cu defrisarile.

Ar trebui sa fim constienti de faptul ca fara copaci nu am exista pe acest pamant.

Gandeste-te la copilul tau!

Noi ne gandim, si de aceea am pornit aceasta campanie de impomare in Romania.

Avem un target important: impreuna cu voi, vom planata 1 milion de copacei! Pentru inceput, vom avea in Romania, 20 de paduri „Mic si ecologist” ai caror copaceii vor purta numele copiilor vostri.

Doar prin mana ta, copilul tau poate invata sa respecte natura. De accea, noi iti oferim pentru tine si el 8 explicatii pentru care ar trebui sa te implici in aceasta campanie… dandu-i un exemplu copilului tau.

  1. Copaceii sunt cei care produc oxigenul
    Vegetatia in general dar mai ales copaceii ne ofera oxigenul de care avem atat de multa nevoie. De fapt este o necesitate – fara oxigen nu am putea trai pe aceasta planeta. Frunzele unui copac matur produce intr-un sezon (primavara – toamna) oxigen cat sa poata 8 oameni adulti si 5 copii sa inhaleze intr-un an. Fara sa amintim si faptul ca padurea este un filtru natural pentru aerul pe care noi il respiram.
  1. Copaceii absorb dioxidul de carbon
    Dioxidul de carbon este principalul suspect al incalzirii globale. Copaceii se hranesc si „respira” dioxidul de carbon.
  1. Copaceii fac curatenie in sol
    In primul rand pot curata solul de jur imprejurul sau stocand poluantii chimici, deseurile animale si transformandu-le in substante mai putin daunatoare.
  1. Copaceii impiedica inundatiile
    Inundatiile pot fi dramatic reduse printr-o padure sau prin plantarea de copaci. Padurile de molid acopera 22% din suprafata forestiera a Romaniei. Molidul (Picea abies) este o specie de arbore conifer care pot avea inaltimea pana la 50 m. Ajuns la maturitate, poate sa opreasca 800 de litri de apa anual.
  1. Copaceii stopeaza poluarea fonica
    Copaceii se comporta ca un zid cand este vorba de zgomotul crescut care ne afecteaza in din zonele urbane.
  1. Copaceii curata aerul
    Copaceii curata aerul astfel: reduce caldura, absorband poluanti din atmosfera, cum ar fi monoxidul de carbon, dioxid de sulf, dioxidul de azot etc. Copaceii micsoreaza poluarea aerului si reduce temperatura de afara, prin respiratie si prin retinerea particulelor.
  1. Copaceii produc racoare – prin umbra lor
    Toti cautam umbra copacilor vara si cand sorele toropeste in miezul zilei adierea vantului este exact ceea ce ne trebuie.
  1. Copaceii impidica eroziunii solului
    Prin eroziune se intelege degradarea solului sau a rocilor, caracterizata prin desprinderea particulelor neconsolidate si indepartarea lor prin actiunea ploii sau a vantului. Eroziunea poate fi combatuta prin impadurire zonei respective.

 

Impreuna cu voi, incepem sa replantam padurile Romaniei si nu ne vom opri decat atunci cand un milion de copacei vor creste vigurosi alaturi de copiii nostri!

Noi suntem parintii padurilor de maine!